Despre bogatele resurse turistice din frumoasa noastră țară știm încă de la primele noastre lecții de geografie românească.
Nu fără mândrie patriotică în mintea noastră duioasă, am aflat că avem munți cu duium, plaje, istorie și tradiții care umplu biblioteci întregi, apă fierbinte, castele și forturi lungi de renume internațional, floră luxuriantă, faună atotcuprinzătoare.
Viscri, județul Brașov
Ai putea să vizitezi Viscri de un milion de ori în această viață, tot nu ar înceta să te uimească.
Tot nu-ți arăți surpriza și de câte ori ai merge acolo, tot nu-ți vine să crezi că e posibil să ai așa liniște într-un loc aglomerat (doar vreo 500 de oameni, e adevărat).
Ajungi la Viscri după un drum asfaltat de aproximativ 20 de minute cu mașina, timp în care nu vei putea să-ți iei ochii de la geam și să-l omori aruncându-l pe ecranul telefonului.
Nici o sansa!
Dacă privești apusul aici, vei vedea câteva turme de vaci care se întorc încet acasă, dar se opresc la fântâna satului pentru a-și potoli setea.
Și n-o să crezi că asta nu este povestea lui Creangă ci este vacanța ta.
Ii vei saluta accidental pe localnicii care stau pe banca din fata casei, se uita curios la tine si te saluta.
Și am fi surprinși dacă te poți abține de la a schimba două cuvinte cu ei.
Nu vei fi deloc surprins când Prințul Charles s-a îndrăgostit nebunește de această colonie săsească, și-a cumpărat o proprietate acolo și s-a bucurat de acest sat transilvănean.
Dar cum a reușit acest sit medieval conservat să-și păstreze autenticitatea pură în ciuda ravagiilor timpului?
Printr-un așa-numit „contract social”, fiecare localitate este de acord să-și păstreze identitatea satului și să nu facă nicio modificare a mediului, locuințelor sau drumurilor fără aprobarea generală.
Nu vă gândiți greșit că, dacă vii la Viscri, vei petrece doar o oră sau două ascultând liniștea acestui loc înainte de a te încălța.
Nici să nu te gândești la asta!
Petreceți câteva nopți acolo, dormiți cu localnicii, gustați bucătăria tradițională și discutați cu localnicii.
Toate acestea sunt experiențe pentru care veți fi recunoscători.
Cascada Cailor, Munții Rodnei
la mică distanță de stațiunea de pe litoral Borșa (și pe măsură ce citești asta, vârful Rodnei din apropiere și acele momente de efort copilăresc când încerci să-i memorezi altitudinea), corpul de apă în care zăpada și ploaia se acumulează cu sârguință într-un cerc de gheață.
, a sărit cu toată puterea pe Pont des Chevaux.
Ce se întâmplă cu apa în vortexul ei?
A creat cea mai mare cascada din imensitatea Romaniei, vazuta de jos pana la o inaltime de 90 de metri, vi se pare ca s-a deschis cerul si de acolo au aruncat siroaie de argint in jos spre Pamant.capabile de autoaparare.
Iar sunetul apei care se repezi pe scări aduce liniște creierului.
Este ca și cum gândurile nu vor mai fi auzite pentru că nu le mai putem înnoda firele și doar apa poate trece prin pânza de păianjen a minții.
Vrei să te teleportezi acolo?
Ei bine, chiar dacă ai sărit deja în mașină și te-ai dus în stațiunea Borșa, să știi că de acolo poți lua telecabina sau, dacă bocancii promit să se agațe de alții, atunci urcă pe munte și haina de ploaie nu dă greș niciodată.
.te lasa jos, indrazneste sa mergi o ora si jumatate care te va duce in sus vreo 200 de metri.Și știi ce este nevoie pentru a realiza asta?
Parcă îți cântă încet imnuri românești celebre în urechi și munții românești, așa cum numai ei știu, îți înrobesc simțurile.
Mănăstirea Voroneț, Gura Humorului, județul Suceava
Indiferent în ce parte a țării locuiești (și nimeni nu spune că țara noastră nu este grozavă), îi datorezi Bucovinei cel puțin o dată la câțiva ani.
Îți datorezi, și uneori îți datorezi, un refugiu în acest colț de nord al țării, unde tradiția și istoria sunt încă foarte prezente și puternice, și unde oamenii par să fie exact la fel ca și ceilalți.coada zânelor.despre reprezentarea lor a personajelor „pure, deschise”.
Cum putem fi mândri de „Capela Sixtină de Est” și de „Albastrul Voroneț” al acesteia dacă nu ne permitem să ne retragem acolo din când în când și să citim povești biblice redate cu măiestrie prin picturi care există de mai bine de jumătate de mileniu.
Sigur, poate că nu are luxul marilor catedrale catolice din Occident, dar nu se poate nega că le rivalizează.
Învăluită în misterul etern al formulei prin care se obține definitiv această culoare verde, Mănăstirea Voroneț te invită să te rogi, să taci și să te întorci la tine, cel dinlăuntru; și te vei comporta corect, indiferent cât de aspru judeci credința sau cât de departe te-ai îndepărta de ea în viața de zi cu zi.
Fă-ți timpul necesar și închide-ți telefonul în timp ce te plimbi pe aleile curții mănăstirii, în timp ce admiri picturile de acolo sau asculți rugăciunile maicilor, pentru că moștenirea aceasta lăsată în urmă de Ștefan cel Mare acum 500 de ani nu poate fi văzută.în grabă, printre ei.
Ut eos fugit aperiam. Modus aperiam sensibus qui ei. Mei an liber laudem epicurei, mea case tota id. Te nisl lorem mandamus ius. Cu est augue accommodare, usu tamquam luptatum ei. Ad sea epicurei dissentiunt.
Transfăgărășan
Curbele dramatice ale Transfăgărășeanului, ideale pentru orice șofer, au adus vești despre acest drum șerpuit departe de granița cu România.
Poate din cauza curajului său de a înfrunta cu curaj munții înalți ai Făgărașului și de a uni Muntenia cu Transilvania.
Este un drum sălbatic în ciuda faptului că este cucerit de oameni, unde forma abruptă a muntelui se îmbină armonios cu drumul, iar valea aduce peisaje care zăbovesc în suflet.
Muntele coboară dar te poți opri liniștit pe marginea drumului pentru a-i admira întreaga frumusețe.Și aerul dulce de munte.
Cimitirul Vesel de la Săpânța, județul Maramureș
Când ai ieșit ultima oară zâmbind dintr-un cimitir? (…fără să consideri că ai suferi de anomalii neurologice care te plasează alături de criminalii în serie.) Dacă vizitarea unui cimitir nu ți-a transmis niciodată bună dispoziție, merită să ajungi până hăt la granița de nord cu Ucraina, în satul care a învățat să sfideze moartea și să o privească cu veselia tipică omului rustic.
Locul este o adevărată manifestare a artei, o imagine total opusă peisajului sumbru la care te aștepți când intri într-un cimitir. Este presărat cu cruci de mormânt pictate în culori vesele ce conțin scene ilustrative din viața celor trecuți în neființă.
Defuncții sunt reprezentați caricatural după meseria pe care o aveau (tăietor de lemne, agricultor, cizmar etc), activitatea cărora îi dedicau cea mai mare parte a timpului (frământarea pâinii, țesutul) sau în funcție de scena morții. Sub fiecare sculptură vei găsi câte un epitaf alcătuit cu dibăcie (și ironie), câteva versuri care povestesc moartea celui care se odihnește acolo și, de multe ori, o ilustrare hazlie a viciilor acestuia din timpul vieții.
